Comunicat din 17.10.2016 – Punct de vedere referitor la proiectul de Lege privind modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Prin proiectul de act normativ aflat în dezbatere la Ministerul Justiței, mai exact prin Art. I pct. 55 se propune modificarea art. 76 din Legea nr. 303/2004[1] după cum urmează:

„Art. 76 – (1) Judecătorii şi procurorii sunt liberi să organizeze sau să adere la organizaţii profesionale locale, naţionale sau internaţionale, în scopul apărării intereselor lor profesionale, precum şi la cele prevăzute de art. 11 alin. (3), putând face parte din organele de conducere ale acestora.

(2) Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul de specialitate juridică asimilat acestora cu o vechime de cel puţin 18 de ani în aceste funcţii, care au fost eliberaţi din funcţie din motive neimputabile, au dreptul să devină, fără examen, avocaţi, mediatori, notari publici sau executori judecătorești.

Se identifică așadar o propunere legislativă cu un vădit caracter neconstituțional prin care se aduce o gravă atingere principiilor fundamentale ale profesiei de avocat și principiului securității juridice ca fundament al statutului de drept.

Astfel, prin această propunere legislativă se dorește o trecere a judecătorilor, procurorilor, magistraților – asistenți și personalului de specialitate juridică asimilat acestora[2] care au o anumită vechime, dintr-o profesie salarizată cu un regim juridic special într-o profesie liberală cu caracter juridic, fără a se verifica în prealabil dacă aceste persoane îndeplinesc condițiile pentru a desfășura o astfel de activitate. Profesia liberală este reprezentată de voința practicienilor acestei profesii de a se supune unor standarde etice și profesionale care exced cerințelor legale minime și care sunt reglementate atât la nivel național, cât și la nivel european. Selecția persoanelor care realizează activitățile juridice specifice profesiei de avocat trebuie realizată numai pe baza unor competențe profesionale temeinice care sunt în prealabil verificate în mod corespunzător, astfel încât să existe o protecție pentru beneficiarii serviciilor juridice și să se urmărească totodată îndeplinirea actului de justiție în bune condiții.

Profesia de avocat ca și profesie liberală presupune furnizarea unui serviciu de mare valoare cu un caracter profund intelectual în baza unei formări profesionale de un  înalt nivel academic, existența unui interes general legat de prestarea serviciului respectiv, furnizarea de servicii cu titlu personal, pe propria răspundere și în mod independent din punct de vedere profesional, existența unei relații de încredere între client și avocat, accentul fiind pus mai degrabă pe acordarea celor mai bune servicii posibile în beneficiul clientului, iar nu pe maximizarea profitului, respectarea unor reglementări profesionale etice, stricte și clar definite.[3]

Profesia de avocat implică o activitate juridică complexă care necesită cunoștințe vaste și temeinice din mai multe domenii ale dreptului, astfel încât serviciile juridice acordate să fie în totalitate profitabile clientului. Activitatea juridică realizată de către judecători, procurori, magistrați – asistenți și personalul de specialitate juridică asimilat acestora determină prin specificul acestora o ultraspecializare pe câteva ramuri de drept, în detrimentul celorlalte ramuri ale dreptului.

Este de esența profesiei de avocat necesitatea cunoașterii reglementărilor profesionale statutare, etice și deontologice astfel încât să existe o minimă garanție a conformității serviciile juridice acordate clientului de către avocat, raportat la standardele aplicabile la nivel național și european.

Pe cale de consecință, verificarea însușirii cunoștințelor necesare pentru a exercita profesia de avocat reprezintă o cerință indispensabilă într-o societate democratică care respectă criteriile de selecție a valorilor bazate pe competență profesională, transparență și egalitate de șansă în rândul cetățenilor.

Apreciem că prin propunerea legislativă se aduce atingere inclusiv principiului securității juridice ca fundament al statutului de drept, acesta exprimând, în esență, faptul că cetățenii trebuie protejați „contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurități pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă să o creeze.” Importanța respectării principiului securității juridice pentru existența statului de drept impune o mai mare atenție acordată calității legii. Față de toate aspectele învederate, apreciem ca fiind utilă o  recomandare a Consiliului de Stat francez, determinată de constatarea agravării problemelor legate de securitatea juridică oferită de legislația franceză: „să legiferăm mai puțin, dar să legiferăm mai bine.”[4]

Sub aspectul neconstituționalității dispoziției legale analizate din cadrul propunerii legislative, arătăm faptul că prin art. 14 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se instituie principiul unicității reglementării în materie care stabilește la alin. (1) că „Reglementările de acelaşi nivel şi având acelaşi obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ”. De la acest principiu există o excepție prevăzută în alin. (2) în sensul că „Un act normativ poate cuprinde reglementări şi din alte materii conexe numai în măsura în care sunt indispensabile realizării scopului urmărit prin acest act.

Observăm așadar că ne aflăm în prezența unei dispoziții legale prin care se urmărește modificarea și completarea implicită a actelor normative de organizare și exercitare a unor profesii liberale printre care și profesia de avocat și care se doresc a fi reglementate într-un act normativ distinct ce are ca și obiect statutul judecătorilor și procurorilor.

Considerăm că nu sunt îndeplinite exigențele excepției de la principiul unicității reglementării în materie, prevăzută de art. 14 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, deoarece actele normative care reglementează organizarea și exercitarea anumitor profesii liberale nu pot fi considerate materii conexe actului normativ privind statutul judecătorilor și procurorilor. O profesie liberală precum profesia de avocat sau profesia de notar presupune o organizare și o funcționare autonomă și un caracter independent în exercitarea activității, fiind exclusă așadar o relație de conexitate sub aspectul reglementării activității în raport cu judecătorii, procurorii, magistrații – asistenți și personalul de specialitate juridică asimilat acestora.

Un aspect important îl reprezintă faptul că în expunerea de motive a proiectului de lege nu se identifică niciun argument care să justifice necesitatea adoptării propunerii legislative de la Art. I pct. 55 de modificare a art. 76 din Legea nr. 303/2004. În aceeași ordine de idei se constată faptul că nu ne aflăm în prezența unei reglementări indispensabile realizării unui scop legitim urmărit prin proiectul de act normativ.

Pe cale de consecință, apreciem că dispoziția legală din proiectul de lege, mai exact Art. I pct. 55 de modificare a art. 76 din Legea nr. 303/2004 în sensul completării art. 76 cu alin. (2), contravine principiului legalității consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția României.

 

Președinte,

Avocat Bârdan –  Raine Danny Gabriel

 

[1] Forma actuală a art. 76 din Legea nr. 303/2004: „Art. 76 – Judecătorii şi procurorii sunt liberi să organizeze sau să adere la organizaţii profesionale locale, naţionale sau internaţionale, în scopul apărării intereselor lor profesionale, precum şi la cele prevăzute de art. 11 alin. (3).”

[2] Din categoria personal de specialitate juridică asimilat fac parte, cu titlu exemplificativ: funcționarul de la Biroul comunicare și IT din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie din subordinea Ministerului Justiției, funcționarul din cadrul Direcției tehnologia informației din cadrul Ministerului Justiției, funcționarul de la Direcția resurse umane din cadrul Ministerului Justiției; A se vedea  http://www.juridice.ro/450431/necesitatea-eliminarii-din-legislatie-a-categoriei-personalului-de-specialitate-juridica-asimilat-judecatorilor-si-procurorilor.html.

[3] A se vedea și Avizul comitetului Economic și Social European pe tema „Rolul și viitorul profesiilor liberale în societatea civilă europeană a anului 2020” – 2014/C 226/02, pct. 2.7.

[4] I. Predescu, M. SaftaPrincipiul securității juridice, fundament al statului de drept, Buletinul Curții Constituționale nr. 1/2009.

Comunicat din 26.01.2016 – Punct de vedere cu privire la propunerea legislativa de modificare si completare a Legii nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic si a Legii nr. 200/2004

Societatea Avocatilor din Bucuresti solicită Parlamentului Romaniei respingerea propunerii legislative de modificare și completare a Legii nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, precum și a Legii nr. 200/2004 privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România.

Analizând propunerea legislativă menționată, constatăm că ne aflăm în prezența unei inițiative legislative cu un conținut neaprofundat ce prezintă erori grave de tehnică legislativă și erori gramaticale subliniate inclusiv de către Consiliul Legislativ prin Avizul înregistrat sub nr. 695 / 21.01.2016. De asemenea, propunerea legislativă contravine legislației în vigoare, principiilor constituționale și jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Constituționale. Adoptarea unei Legi cu un astfel de conținut aduce o gravă atingere securității și stabilității serviciilor juridice din România și va periclita întregul sistem judiciar, acesta fiind la acest moment vulnerabil datorită modificărilor legislative de amploare din ultimii ani. Totodată, există presupunerea rezonabilă că prin această propunere legislativă se urmărește realizarea unor activități juridice complexe la nivel național prin eludarea dispozițiilor legale privind siguranța actelor juridice care intră în circuitul civil, selecția persoanelor care realizează activitățile juridice pe baza unor competențe profesionale temeinice care sunt verificate în mod corespunzător la care se adaugă pregătirea profesională continuă și efectivă a acestora, dispoziții legale care au scopul de a proteja beneficiarii serviciilor juridice si garantează îndeplinirea actului de justiție în bune condiții.

Astfel, prin propunerea legislativă menționată se dorește o reglementare eterogenă a profesiei de consilier juridic prin îmbinarea exclusivă a drepturilor și a beneficiilor specifice unei profesii liberale cu stabilitatea, siguranța și protecția socială care sunt caracteristice unei profesii salarizate. Această reglementare hibridă a profesiei de consilier juridic presupune eliminarea unei delimitări între profesia liberală și profesia salarizată în domeniul juridic, delimitare care este absolut necesară pentru menținerea unui climat de siguranță și stabilitate în societate sub aspect social și economic.

Această propunere legislativă urmărește înființarea unui corp profesional paralel cu profesia de avocat sub aspectul realizării activităților cu caracter juridic în interesul persoanelor juridice de drept public și privat, cu mențiunea că prin această propunere legislativă sunt atribuite mai multe drepturi și totodată mai puține obligații profesiei de consilier juridic în comparație cu profesia de avocat. Spre exemplu: un consilier juridic stagiar poate pune concluzii la judecătorie și tribunal ca instanțe de fond, în schimb un avocat stagiar nu poate pune concluzii decât la judecătorie; un consilier juridic definitiv poate pune concluzii la Înalta Curte de Casație și Justiție și la Curtea Constituțională fără nicio restricție, în schimb un avocat definitiv poate pune concluzii la cele două instanțe doar dacă are o vechime neîntreruptă în profesie de cel puțin 5 ani de la definitivare; consilierul juridic nu este obligat să fie asigurat profesional, în schimb avocatul trebuie să fie titularul unei polițe de asigurare pentru răspundere civilă profesională într-un anumit cuantum raportat la calitatea de avocat stagiar sau definitiv; etc.

Prin realizarea unui corp profesional paralel cu profesia de avocat se va crea o confuzie în rândul societății și cu precădere în rândul persoanelor juridice de drept public sau privat, fapt ce va genera o instabilitate a serviciilor juridice și o descurajare în timp a investitorilor beneficiari ai serviciilor juridice, cu consecințe negative pentru economia României.

În prezent cele două profesii sunt bine delimitate, iar beneficiarii serviciilor juridice au cunostinta de activitățile realizate de către consilierii juridici și respectiv de activitățile realizate de către avocați.

Prin această propunere legislativă se dorește o trecere a consilierilor juridici din profesia salarizată într-o profesie liberală, fără a se verifica în prealabil dacă consilierii juridici îndeplinesc condițiile pentru a desfășura o astfel de activitate.

Distincția de fond dintre o profesie liberală și o profesie salarizată este reprezentată de voința practicienilor profesiei liberale de a se supune unor standarde etice și profesionale care exced cerințelor legale minime, iar exercitarea profesiei respective să se realizeze în mod exclusiv pe cont propriu, fără a avea posibilitatea de a fi salarizat în același timp în cadrul unei entități juridice de drept public sau privat distinctă de profesia respectivă în scopul furnizării de servicii ce fac obiectul profesiei liberale. Inclusiv în Codul fiscal 2015 la art. 7 pct. 34 profesiile liberale sunt definite ca fiind acele ocupații exercitate pe cont propriu de persoane fizice.

Astfel, profesia liberală presupune furnizarea unui serviciu de mare valoare cu un caracter profund intelectual în baza unei formări profesionale de un nivel înalt academic, existența unui interes general legat de prestarea serviciului respectiv, exercitarea activității în mod independent din punct de vedere profesional și economic, furnizarea de servicii cu titlu personal, pe propria răspundere și în mod independent din punct de vedere profesional, existența unei relații de încredere între client și furnizor, accentul fiind pus mai degrabă pe furnizarea celor mai bune servicii posibile în beneficiul clientului, iar nu pe maximizarea profitului, respectarea unor reglementări profesionale etice, stricte și clar definite.[1]

Consilierul juridic are posibilitatea oricând de a-și valorifica experiența și cunoștințele juridice în cadrul unei profesii liberale, mai exact în cadrul profesiei de avocat, urmând a se verifica în condiții de maximă legalitate și transparență prin Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților îndeplinirea condițiilor pentru exercitarea acestei profesii liberale din domeniul juridic.

Serviciile oferite de liber profesionişti sunt complexe şi presupun un grad ridicat de cunoştinţe de specialitate. Beneficiarul serviciilor nu dispune de informaţii, cunoștințe de specialitate și experienţă suficiente pentru o evaluare a calității serviciului oferit în clipa în care alege prestatorul de servicii sau după ce a beneficiat de acestea. Astfel, activitățile profesiilor liberale sunt bazate pe încredere. Ca urmare a asimetriei la nivelul informației, beneficiarul trebuie să se poată baza pe faptul că prestatorul nu va utiliza acest deficit de informații în favoarea sa, ci este gata să-i ofere beneficiarului cel mai bun serviciu posibil, adaptat necesităților acestuia. A recurge la serviciile unui prestator implică deci să i se acorde acestuia încredere ex ante.[2] Standardele profesionale din cadrul profesiei de avocat sunt singurele instrumente potrivite pentru protejarea beneficiarului în alegerea unui furnizor de servicii juridice.

Îngrijorător este și mecanismul facil și echivoc de intrare în profesia de consilier juridic prin scutire de examen a persoanei care a îndeplinit o „funcție juridică” timp de 5 ani, fără a se clarifica ce se înțelege prin noțiunea de „funcție juridică”. Considerăm că prin această propunere legislativă se urmărește accesul în profesia de consilier juridic și implicit accesul la furnizarea unor servicii juridice complexe a unor persoane a căror competență profesională și probitate morală pot fi îndoielnice.

În ceea ce privește expunerea de motive a propunerii legislative, apreciem că aceasta este evazivă și întărește suspiciunea potrivit căreia propunerea legislativă urmărește un alt scop decât cel prezentat.

De remarcat faptul că prin expunerea de motive se invocă existența unor disfuncționalități apărute în aplicarea Legii nr. 514/2003, dar nu se prezintă în concret care sunt aceste pretinse disfuncționalități si prin ce s-au materializat.

Apreciem că independența actelor consilierului juridic și independența de exprimare a acestuia care se pretind a fi lezate prin actuala reglementare sunt protejate în mod efectiv prin următoarele dispoziții legale în vigoare la acest moment:

– art. 23 din Legea nr. 514/2003: „În activitatea sa profesională consilierul juridic se bucură de protecția legii, în condițiile prevăzute de legea pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.”;

– art. 40 alin. (2) din Statutul profesiei de consilier juridic: „Consilierul juridic acordă consultanță, opinia sa fiind consultativă. Consilierul juridic formulează punctul său de vedere potrivit prevederilor legale și a crezului său profesional. Consilierul juridic manifestă independență în relația cu organele de conducere ale persoanei juridice unde exercită profesia, precum și cu orice alte persoane din cadrul acesteia; punctul de vedere formulat de către consilierul juridic în legătură cu aspectul juridic al unei situații nu poate fi schimbat sau modificat de către nici o persoană, consilierul juridic menținându-și opinia legală formulată inițial, indiferent de împrejurări. În exercitarea profesiei, consilierul juridic nu poate fi supus nici unei presiuni din partea persoanei juridice unde își exercită profesia sau din partea oricărei alte persoane juridice de drept public ori privat. Consilierul juridic, în exercitarea profesiei, se supune numai Constituției, legii, statutului profesiei și regulilor eticii profesionale.”.

Revenind la conținutul propunerii legislative, constatăm că inițiatorii acesteia se află într-o confuzie în ceea ce privește formele de exercitare și respectiv  modalitățile de execitare a unei profesii. Astfel, se consideră că pot reprezenta forme de exercitare a profesiei de consilier juridic: a) forma de exercitare angajat și b) forma de exercitare numit în funcție. Suntem curioși cum se vor intitula consilierii juridici care vor exercita profesia de consilier juridic prin forma de exercitare angajat și respectiv prin forma de exercitare numit în funcție? Presupunem se vor intitula: Ion Ionescu – Angajat la S.C. X S.R.L. sau Ion Ionescu – Numit în funcție la Instituția X. De asemenea, suntem curioși în ce condiții se va elibera și un Cod de identificare fiscală de către organele fiscale competente având în vedere că ne aflăm în prezența unor forme de exercitare a unei profesii.

În ceea ce privește forma de exercitare a profesiei de consilier juridic prin societăți civile profesionale care potrivit propunerii legislative se pot înființa  prin contract de societate de către unul sau mai mulți consilieri juridici, considerăm că și aceasta reprezintă o inepție juridică, fiind esențial nelegală, deoarece contravine dispozițiilor art. 1881 alin. (1) Cod civil care prevăd că un contract de societate se poate încheia numai între două sau mai multe persoane. De asemenea, noțiunea de contract presupune prin esența sa existența acordului de voință a cel puțin două persoane.

Referitor la activitatea profesională a consilierului juridic din cuprinsul propunerii legislative, aceasta este pe de-o parte contrară dispozițiilor legale în vigoare, iar pe de cealaltă parte este străină de obiectul profesiei de consilier juridic și nu este bine determinată.

Astfel, activitatea de redactare, avizare și contrasemnare pentru legalitate a actelor cu caracter juridic nu oferă o reprezentare concretă în ceea ce privește efectele care se vor produce în circuitul civil ca urmare a caracterului de legalitate atribuit actelor avizate și contrasemnate în acest sens de către consilierul juridic.

Activitatea de atestare a datei certe pentru validitatea actelor juridice de către consilierul juridic contravine dispozițiilor art. 278 C.proc.civ. prin care sunt stabilite modalitățile exclusive prin care data unui înscris sub semnătură privată devine dată certă.

În ceea ce privește activitățile de conciliere și negociere, precizăm faptul că acestea nu reprezintă activități juridice prin esența lor, ci reprezintă modalități concrete de realizare a unor activități cu caracter juridic. În egală măsură, plecând de la raționamentul inițiatorilor proiectului de lege trebuie să considerăm că și expedierea unei scrisori recomandate cu confirmare de primire către o instanță de judecată sau plata unei taxe judiciare de timbru reprezintă tot o activitate juridică.

Referitor la activitatea de management juridic care se dorește a fi întreprinsă de către consilierii juridici, menționăm faptul că nici aceasta nu reprezintă o activitate cu caracter juridic prin esență, ci reprezintă o modalitate de organizare a unei activități cu caracter juridic.

Inițiatorii acestei propuneri legislative au omis să reglementeze cadrul minim în care se va exercita profesia de consilier juridic prin raportare la formele de exercitare a profesiei care au fost propuse, acesta urmând a fi stabilit în funcție de oportunități prin statutul profesiei de consilier juridic, neexistând astfel un control al legislativului.

Propunerea legislativă contravine inclusiv jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Constituționale. Astfel, prin dezlegarea în drept dată prin Decizia nr. XXII din 12 iunie 2006 a instanței supreme, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 20 noiembrie 2006, se constată nelegalitatea desfășurării activității consilierilor juridici în cadrul unei societăți de consultanță ce are ca obiect de activitate: „activități juridice”. Acest punct de vedere a fost confirmat și de către Curtea Constituțională prin Decizia nr. 101/2014, reținându-se că profesia de consilier juridic, nefiind o profesie liberală asemenea celei de avocat, nu poate fi exercită decât în limitele cadrului legal al raportului de serviciu (în condițiile prevăzute de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici) sau al raportului juridic de muncă (în urma încheierii unui contract individual de muncă în conformitate cu prevederile Codului muncii).

Totodată, apreciem că prin propunerea legislativă se aduce atingere principiului securității juridice ca fundament al statutului de drept, acesta exprimând, în esență, faptul că cetățenii trebuie protejați „contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurități pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă să o creeze.” Importanța respectării principiului securității juridice pentru existența statului de drept impune o mai mare atenție acordată calității legii. Față de toate aspectele învederate, apreciem ca fiind utilă o  recomandare a Consiliului de Stat francez, determinată de constatarea agravării problemelor legate de securitatea juridică oferită de legislația franceză: „să legiferăm mai puțin, dar să legiferăm mai bine.”[3]

Pentru considerentele prezentate solicităm Parlamentului României să respingă propunerea legislativă.

 

[1] Avizul comitetului Economic și Social European pe tema „Rolul și viitorul profesiilor liberale în societatea civilă europeană a anului 2020” – 2014/C 226/02, pct. 2.7.

[2] Avizul comitetului Economic și Social European pe tema „Rolul și viitorul profesiilor liberale în societatea civilă europeană a anului 2020” – 2014/C 226/02, pct. 2.11.

[3] I. Predescu, M. Safta, Principiul securității juridice, fundament al statului de drept, Buletinul Curții Constituționale nr. 1/2009.

Comunicat din 02.09.2015 – Punct de vedere cu privire la Comunicatul de presa al Consiliului Superior al Magistraturii din 28 Iulie 2015

Societatea Avocaților din București va comunica de îndată Baroului București, Uniunii Naționale a Barourilor din România, Consiliului Superior al Magistraturii și altor entități juridice și instituții publice: Punctul de vedere cu privire la Comunicatul de presă al Consiliului Superior al Magistraturii din 28 Iulie 2015 privind analiza Comisiei nr. 1 din cadrul CSM referitoare la aspectele sesizate de magistrați.

 

Analizând conținutul comunicatului de presă din 28 Iulie 2015 constatăm că CSM susține următoarele:

În ceea ce priveşte introducerea posibilităţii de numire în funcţia de judecător şi procuror a magistraţilor asistenţi şi a avocaţilor, menţionăm că, la data de 3 martie 2015, Plenul CSM a analizat propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1991, înregistrată pe rolul Senatului (L149/2015) şi a reţinut, printre altele, necesitatea completării acesteia cu o nouă dispoziţie care să confere judecătorilor şi procurorilor cu o vechime de cel puţin 18 ani în aceste funcţii, eliberaţi din funcţie din motive neimputabile, dreptul de deveni avocaţi, fără examen. Astfel, pe temei de reciprocitate, a fost formulată propunerea corelativă, referitoare la posibilitatea numirii în funcţia de judecător sau procuror a avocaţilor cu o vechime de cel puţin 18 ani.

Sub acest aspect, subliniem că procedura de numire va fi aprobată prin hotărâre a Plenului CSM şi va avea în vedere, prin susţinerea unui interviu şi verificarea îndeplinirii condiţiilor de numire în aceste funcţii, asigurarea garanţiilor referitoare la dobândirea unor cunoştinţe juridice temeinice şi a unei experienţe profesionale solide, numirea urmând a se face numai la judecătorii şi parchetele de pe lângă acestea.

În aceste condiții, apreciem că prin procedura de numire a avocaților cu vechime de cel puțin 18 ani în funcția de judecător și procuror menționată în comunicatul de presă al CSM se dorește introducerea unor criterii subiective de selecție prin care se poate înlătura în mod arbitrar orice avocat care optează pentru funcția de judecător și procuror.

De asemenea, considerăm că restricția privind numirea avocatului cu o vechime de cel puțin 18 ani numai la judecătorii și parchetele de pe lângă acestea este nejustificată și aduce atingere experienței profesionale a avocatului care solicită numirea în funcția de judecător sau procuror. Totodată trebuie luat în considerare și aspectul privind locurile disponibile pentru funcțiile de judecător și procuror, deoarece este foarte posibil ca eventualele numiri să fie pentru judecătorii și parchete de pe lângă judecătorii situate în zone îndepărtate de localitatea de domiciliu a avocatului respectiv. Nu în ultimul rând este de remarcat faptul că posturile de judecător și procuror sunt limitate și există posibilitatea ca cererile avocaților de numire în funcțiile de judecător și procuror să fie respinse din lipsă de locuri disponibile, spre deosebire de profesia de avocat unde nu există nicio limitare în acest sens.

În concluzie, apreciem că propunerea de numire în funcția de judecător sau în funcția de procuror a avocaților cu o vechime de cel puțin 18 ani în condițiile menționate în comunicatul de presă al CSM și de intrare în profesia de avocat cu scutire de examen a judecătorilor și procurorilor cu o vechime similară nu este echitabilă pentru profesia de avocat și prin urmare solicităm respingerea acesteia. Considerăm că o astfel de propunere este oportună doar în condiții de reciprocitate efectivă.

Comunicat din 07.07.2015 – Punct de vedere cu privire la Proiectul de Lege privind modificarea si completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, adoptat de Senat in sedinta din 29 Iunie 2015.

Societatea Avocaților din București va comunica de îndată Baroului București, Uniunii Naționale a Barourilor din România, Comisiei Juridice, de disciplină și imunități din Camera Deputaților și altor entități juridice și instituții publice: Punctul de vedere cu privire la proiectul de Lege privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, adoptat de Senat în ședința din 29 Iunie 2015, cu solicitarea de a se dispune măsurile legale care se impun în vederea salvgardării drepturilor și intereselor legitime ale profesiei de avocat și ale justițiabililor.

 

  1. Analizând conținutul proiectului de act normativ, apreciem că se impune o completare a Art. I pct. 14 din proiectul de Lege care prevede introducerea unui nou alineat, mai exact art. 40 alin. (3) cu următorul conținut:

„Avocatul este obligat să se abțină de la asistarea și sfătuirea unui client în realizarea de către acesta de acte sau fapte ce ar putea constitui infracțiuni.”

Completarea presupune ca art. 40 alin. (3) să prevadă că: „Avocatul este obligat să se abțină de la asistarea și sfătuirea unui client în realizarea de către acesta de acte sau fapte cu privire la care există indicii temeinice că ar putea constitui infracțiuni.”.

În aceste condiții, considerăm că se stabilește prin lege un criteriu obiectiv de apreciere și stabilire a unei situații juridice.

 

  1. Analizând conținutul proiectului de act normativ, apreciem că se impune modificarea Art. I pct. 15 din proiectul de Lege care prevede introducerea unui nou alineat, mai exact art. 46 alin. (11) cu următorul conținut:

„Orice contact dintre avocat și o persoană cu interese contrare în cauza în care avocatul este angajat, reprezentantul acesteia sau un terț care se dovedește că este interesat de soluția ce se va pronunța în cauză, nu poate fi realizat decât cu acordul expres, prealabil, al clientului, în prezența clientului sau a persoanei desemnate de acesta.”

Modificarea presupune ca art. 46 alin. (11) să prevadă că: „Orice Intrarea în contact dintre de către avocat și cu o persoană cu interese contrare în cauza în care avocatul este angajat, reprezentantul acesteia sau cu un terț care se dovedește că este interesat de soluția ce se va pronunța în cauză, cu excepția avocatului persoanelor menționate, nu poate fi realizat decât cu acordul expres, prealabil, al clientului, în prezența clientului sau a persoanei desemnate de acesta.”

În aceste condiții, apreciem că se clarifică ipoteza în care într-o împrejurare neprevăzută avocatul se va afla în contact cu vreuna din persoanele menționate în textul de lege.

De asemenea, apreciem că se clarifică situația în care avocatul intra în contact cu un alt avocat care reprezintă vreuna din persoanele menționate în textul de lege și care poate fi considerat un terț care se dovedește că este interesat de soluția ce se va pronunța în cauză.

 

  1. Analizând conținutul proiectului de act normativ, apreciem că se impune eliminarea Art. I pct. 16 din proiectul de Lege care prevede introducerea unui nou alineat, mai exact art. 46 alin. (41) cu următorul conținut:

„Persoana care face publică în mod ilegal o informație confidențială din sfera privată a unei alte persoane sau care deconspiră un secret operațional sau comercial care i-a fost divulgat în calitate de avocat sau despre care au aflat în alt mod, dar în legătură cu calitatea sa de avocat, este pedepsită de lege. Pedeapsa prevăzută de lege se aplică și în situația în care avocatul divulgă secretul terțului și după decesul persoanei vizate. Este agravantă situația în care avocatul divulgă secretul profesional pentru un folos personal sau cu intenția de îmbogățire personală sau a unui terț sau de a prejudicia clientul.”

Apreciem că se evidențiază următoarele erori de tehnică legislativă în sensul că:

  • Nu sunt definite noțiunile și expresiile juridice precum: „face publică în mod ilegal”, „informație confidențială”, „secret operațional”, „secret comercial”.
  • Se face trimitere la o pedeaspă prevăzută de lege, motiv pentru care se poate concluziona că reprezintă o variantă de specie a unei infracțiuni, dar care nu este menționată (nominalizată) în cuprinsul textului de lege. De asemenea, nu este determinată pedeapsa prevăzută de lege și nici măcar determinabilă prin trimitere la o normă legală.
  • În teza finală se reglementează o normă juridică care se dorește a fi o variantă agravată a unei presupuse infracțiuni, dar fără a se clarifica dacă se aplică sau nu o pedeapsă corespunzătoare, fiind de asemenea aplicabile criticile privind omisiunile prezentate anterior.
  • Expresia juridică „despre care au aflat în alt mod” este în contradicție cu terminologia utitlizată la singular și anume „Persoana”.

 

  1. Analizând conținutul proiectului de act normativ, apreciem că se impune eliminarea Art. I pct. 17 din proiectul de Lege care prevede introducerea unui nou articol, mai exact art. 481 alin. (1) cu următorul conținut:

          „Avocatul răspunde dacă, cu intenția de a obține un avantaj patrimonial ilegal în beneficiul său ori al unui terț, prejudiciază patrimoniul unui client prin disimularea de împrejurări false sau prin denaturarea sau ascunderea de împrejurări reale, generează sau menține o eroare propriului client de natură să producă o pagubă acestuia.”

Apreciem că se evidențiază următoarele erori de tehnică legislativă în sensul că:

  • Nu este precizată forma răspunderii (civilă, penală, disciplinară).
  • Nu sunt definite expresiile juridice precum: „avantaj patrimonial ilegal”, „disimularea de împrejurări false”, „denaturarea sau ascunderea de împrejurări reale”. Nu se clarifică ce fel de „împrejurări” se au în vedere de către norma juridică.
  • Nu se stabilește în cadrul căror activități desfășurate de avocat se „prejudiciază patrimoniul unui client prin disimularea de împrejurări false sau prin denaturarea sau ascunderea de împrejurări reale”, sau se „generează sau menține o eroare propriului client de natură să producă o pagubă acestuia.”

 

  1. Analizând conținutul proiectului de act normativ, apreciem că se impune eliminarea Art. I pct. 17 din proiectul de Lege care prevede introducerea unui nou articol, mai exact art. 481 alin. (2) cu următorul conținut:

„Avocatul răspunde dacă percepe, în beneficiul său, taxe sau alte remunerații pentru măsuri oficiale, în măsura în care percepe taxe sau remunerații despre care cunoaște că nu sunt datorate de către plătitor sau că sunt datorate numai într-o pondere mai redusă.”

Apreciem că se evidențiază următoarele erori de tehnică legislativă în sensul că:

  • Nu este precizată forma răspunderii (civilă, penală, disciplinară).
  • Nu sunt definite noțiunile și expresiile juridice precum: „taxe”, „remunerații”, „măsuri oficiale”.

 

  1. Analizând conținutul proiectului de act normativ, apreciem că se impune eliminarea art. I pct. 17 din proiectul de Lege care prevede introducerea unui nou articol, mai exact art. 481 alin. (3) cu următorul conținut:

„Se interzice unui avocat să reprezinte concomitent mai mulți învinuiți implicați în aceeași faptă. În cadrul unei cauze, un avocat nu este autorizat să reprezinte mai mulți învinuiți implicați în fapte diferite.”

Apreciem că acest articol reprezintă o eroare legislativă care aduce o gravă atingere dreptului la apărare al justițiabilului și independenței profesiei de avocat.

În primul rând se remarcă următoarele erori de tehnică legislativă în sensul că:

  • În Codul de procedură penală în vigoare nu există noțiunea de „învinuit”.
  • Din interpretarea logică a articolului rezultă că se interzice doar reprezentarea concomitentă a mai multor învinuiți implicați în aceeași faptă, nu și asistarea concomitentă a mai multor învinuiți implicați în aceeași faptă, aceasta din urmă nefiind supusă vreunei restricții.
  • Nu este reglementată aplicarea în timp a dispoziției legale în sensul că nu se stabilește dacă aceasta va produce efecte și cu privire la cauzele aflate în curs de soluționare și cu privire la care un avocat „reprezintă concomitent mai mulți învinuiți implicați în aceeași faptă”, fără să existe un conflict de interese între părțile reprezentate.

De precizat faptul că în practică se ivesc numeroase cauze penale în care două sau mai multe persoane săvârșesc aceeași faptă penală și cu privire la care nu există niciun conflict de interese între făptuitori și nici nu există un risc real de a interveni un astfel de conflict de interese.

În astfel de situații, făptuitorii consideră că pot beneficia de o apărare eficientă doar în condițiile în care sunt reprezentați și asistați de același avocat pentru a exista o strategie comună privind apărarea în cauza respectivă.

În aceste condiții se constată faptul că textul de lege menționat aduce o gravă atingere dreptului la apărare al persoanelor cercetate într-o cauză penală pentru aceeași faptă, fiind prevăzută o restricție lipsită de fundament juridic, reprezentând inclusiv o ingerință a dreptului la un proces echitabil în lumina dispozițiilor art. 6 par. 3 lit. c) a Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale care stabilesc că: „Orice acuzat are, în special, dreptul să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el (…)”.

De asemenea, noțiunea de „autorizat” din teza a II – a textului de lege menționat este incompatibilă cu profesia de avocat și contravine principiilor prevăzute în art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 în sensul că: „Profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonome (…)”.

 

  1. Analizând conținutul proiectului de act normativ, apreciem că se impune eliminarea art. I pct. 37 din proiectul de Lege care prevede modificarea art. 85 alin. (3) cu următorul conținut:

          „Pentru cheltuielile curente necesare funcționării serviciilor de asistență judiciară a barourilor, din sumele virate lunar pentru remunerarea avocaților, fiecare barou își constituie un fond prin reținerea a 2% din valoarea acestor sume aprobate și efectiv vărsate, conform regulilor stabilite prin Statutul profesiei de avocat. Reținerea procentului de 2% se face la achitarea efectivă a onorariului către avocatul îndreptățit.”

          Apreciem că o astfel de modificare nu este oportună în măsura în care nu s-a efectuat un audit prin care să se stabilească în concret care au fost cheltuielile necesare funcționării serviciului de asistență juridică pe un an de zile și care a fost cuantumul sumelor încasate prin reținerea procentului actual de 1% din onorariul fiecărui avocat îndreptățit pe parcursul anului respectiv. De lege ferenda, apreciem că aceste cheltuieli se impun a fi decontate de către Ministerul Justiției, deoarece serviciile prestate de către Serviciul de Asistență Juridică sunt de interes public pentru justițiabil și pentru o bună administrare a actului de justiție.

 

Comunicat din 08.06.2015 – Punct de vedere referitor la proiectul de modificare a Legii nr. 51/1995

Societatea Avocaților din București a comunicat Baroului București în data de 07.06.2015 punctul de vedere cu privire la proiectul de Lege și propunerea Asociației Magistraților din România de modificare și completare a Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, cu solicitarea de a fi înaintat forului decizional:

I. Analizând conținutul proiectului de act normativ, apreciem că se impune o completare a Art. I pct. 8 referitor la modificarea art. 40 alin. 3 în sensul că: „Avocatul este obligat să se abțină de la asistarea și sfătuirea unui client în realizarea de către acesta de acte sau fapte cu privire la care există indicii temeinice că ar putea constitui infracțiuni.” În aceste condiții, apreciem că se stabilește prin lege un criteriu obiectiv de apreciere și stabilire a unei situații juridice.

II. Art. I pct. 29 referitor la modificarea art. 85 alin. 3 în sensul reținerii unui procent în cuantum de 2 % din onorariul fiecărui avocat îndreptățit, apreciem că nu este oportun în măsura în care nu s-a efectuat un audit prin care să se stabilească în concret care au fost cheltuielile necesare funcționării serviciului de asistență juridică pe un an de zile și care a fost cuantumul sumelor încasate prin reținerea procentului actual de 1% din onorariul fiecărui avocat îndreptățit pe parcursul anului respectiv. De lege ferenda, apreciem că aceste cheltuieli se impun a fi decontate de către Ministerul Justiției, deoarece serviciile prestate de către Serviciul de Asistență Juridică sunt de interes public pentru justițiabil și pentru o bună administrare a actului de justiție.

III. În ceea ce privește propunerea Asociației Magistraților din România pentru modificarea / completarea Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat prin care se solicită modificarea art. 17 și 20 din Legea nr. 51/1995 în sensul că primirea în profesia de avocat se realizează, la cerere, cu scutire de examen pentru judecătorii și procurorii cu o vechime de cel puțin 20 de ani numai în aceste funcții, aceștia dobândind de îndată și calitatea de avocat definitiv, apreciem că este nejustificată și discriminatorie, motiv pentru care ne opunem modificărilor solicitate. Considerăm că pregătirea profesională a unui avocat este una complexă și diferită de cea a unui judecător sau procuror. Formarea profesională a unui avocat presupune cunoștințe ample în mai multe domenii ale dreptului și implică o vocație și o cunoaștere temeinică a principiilor și a normelor etice și deontologice privind exercitarea profesiei de avocat, aspecte care nu pot fi dobândite și verificate decât prin susținerea examenului național prevăzut la acest moment.

Propunerea Asociației Magistraților din România este una discriminatorie, deoarece propunerea legislativă formulată nu presupune o reciprocitate în sensul că și avocații care au vechime de cel puțin 20 de ani numai în această profesie pot dobândi de îndată, la cerere și prin scutire de examen calitatea de judecător sau procuror.”

Comunicat din 22.05.2015 – Demersuri și informații privind Serviciul de Asistență Juridică

Ca urmare a publicării comunicatului din 13.05.2015 privind situația avocaților stagiari înscriși la Serviciul de Asistență Juridică, Societatea Avocaților din București a fost contactată de către coordonatorul Serviciului de Asistență Juridică din cadrul Baroului București în persoana dl. avocat Mihai Lucescu și s-a convenit o întâlnire de lucru pe acest subiect începând cu data de 25.05.2015.

De asemenea, dorim să aducem la cunoștința avocatilor înscriși la Serviciul de Asistență Juridică că în urma informațiilor primite de la Compartimentul Financiar – Contabil al Baroului București, pentru a se efectua plata onorariilor din oficiu este necesar ca fiecare avocat înscris la S.A.J. să dețină un cont în lei la orice instituție bancară cu precizarea ca acest cont să fie înregistrat prin codul de identificare fiscală (C.I.F.), iar nu prin codul numeric personal (C.N.P.).

Comunicat 14.05.2015 – Avocații susținuți pentru alegerile din cadrul Baroului București

Societatea Avocaților din București susține următorii avocați care candidează pentru demnitățile din cadrul Baroului București:

DECAN:

  1. DRAGNE ION
  2. FRIEDMANN – NICOLESCU IOSIF
  3. STOICA MIHNEA OCTAVIAN

CONSILIER:

  1. FRIEDMANN – NICOLESCU IOSIF
  2. DRAGNE ION
  3. STOICA MIHNEA OCTAVIAN
  4. ROMAN VASILE

COMISIA DE DISCIPLINĂ:

  1. VASILE COSMIN – CRISTIAN
  2. BURCIU REMUS – IUSTINIAN

DELEGAT PENTRU CONGRESUL AVOCAȚILOR:

  1. FRIEDMANN – NICOLESCU IOSIF
  2. STOICA MIHNEA OCTAVIAN
  3. ROMAN VASILE
  4. VASILE COSMIN – CRISTIAN
  5. BURCIU REMUS – IUSTINIAN

Societatea Avocaților din București invită avocații din Baroul București să participe la Adunarea Generală de Alegere a Organelor de Conducere a Baroului București – 17 Mai 2015, Sala Palatului, ora 800 – în vederea exercitării drepturilor statutare.

 

Comunicat 13.05.2015 – Situația avocaților stagiari înscrisi la S.A.J.

Ca urmare a sesizărilor primite din partea unor avocați stagiari înscriși la Serviciul de Asistență Juridică din cadrul Baroului București potrivit cărora în mod constant sunt repartizați și desemnați avocați definitivi pentru a asigura asistența juridică din oficiu în materie penală la judecătorii, am efectuat verificări și am constatat că inclusiv pe listele din luna Mai a anului 2015 se identifică un număr covârșitor de avocați definitivi repartizați pentru a asigura asistența juridică din oficiu în materie penală la judecătoriile cu cele mai multe dosare.

În aceste condiții, având în vedere că avocații stagiari sunt la început de carieră, nu dețin o formă de exercitare a profesiei, astfel încât nu pot încheia în mod independent contracte de asistență juridică, existând inclusiv avocați stagiari cărora nu le este recunoscut dreptul de a avea clientelă proprie, fiind limitați prin lege să pună concluzii numai la judecătorii, solicităm Consiliului Baroului București să adopte o decizie prin care să permită doar avocaților stagiari să fie repartizați și desemnați să asigure asistența juridică în materie penală la judecătorii.

Solicitarea scrisă a Societății Avocaților din București va fi înregistrată la secretariatul / cancelaria Baroului București împreună cu lista avocaților definitivi identificați ca fiind repartizați la judecătoriile cu cele mai multe dosare.